Despre greșeli necesare
20.01.2026

Stau ușor lăsat pe spate în scaunul nou din sala de întâlniri nouă, din sediul cel nou. Lumina pătrunde în fâșii fine prin fantele parasolarelor autoreglabile și desenează geometrii difuze pe pereți. Într-un fel îmi lipsește biroul meu vechi, din casa cea veche. Întunecat și misterios, era locul unde, vinovat, aprindeam câte un trabuc parcă numai pentru a urmări dansul absurd al fumului în cameră - jocul lui în lumina slabă. Am și acum în fața ochilor amestecul de praf și fum suspendat în spațiul acela inconcret, unde se separă lumina de obscur, care nu aparține nici luminii și nici întunericului, deci ambelor deopotrivă.

Stau, spuneam, gândindu-mă la ultima întâlnire. Desigur că nu problema în sine cu care rămăsesem cu toții nelămuriți este importantă, ci mai degrabă modul în care aveam să reacționez la ea mă preocupă. Îmi era evident încă din ședință că propunerea colegului meu era eronată. Pasivitatea unora, precum și susținerea altora erau ambele irelevante. Relevant îmi părea numai cum aveam eu să reacționez. Miza nu era mare și nu era mică, ci numai bună - optimă - pentru a te arunca într-o dilemă.

Deseori se întâmplă să mă întâlnesc cu situații în care modul cum reacționez este mai important decât corectitudinea intervenției în sine. Astfel de momente mi s-a părut întotdeauna că sunt determinante atât pentru tipul de leadership pe care-l practici, cât și pentru tipul de organizație pe care îți dorești să o cultivi. De cele mai multe ori, instinctul te împinge firesc în poziția din care, apelând la experiență și autoritate, indici cu mare ușurință și lejeritate soluția corectă.

Merită să ne oprim puțin asupra acestei noțiuni de „soluție corectă”.

Sunt, din păcate, rare situațiile în care realitatea oferă o singură variantă clară și incontestabilă. În practică, există mai degrabă un ansamblu de soluții corecte, fiecare însoțită, ca de un parazit simbiotic, de avantajele și dezavantajele ei. Apoi se adaugă inevitabil elementele pur subiective: cele care influențează modul în care măsurăm rezultatele implementării unei decizii și, cu precădere, impactul avantajelor versus cel al dezavantajelor.

Fără a complica excesiv discuția, revin la dilema deciziei corecte, așa cum o percep eu. Pe de o parte se presupune că cel din fruntea unei organizații are o competență superioară și poate identifica soluțiile optime într-o categorie largă de probleme. Pe de altă parte, o organizație matură, construită în baza unei culturi sănătoase, ar trebui să fie capabilă să ia decizii prin intermediul membrilor săi, fără a depinde excesiv de intervenția liderilor de top sau a celui aflat în vârf.

 

Ne întoarcem deci în sala de conferință nouă. Un coleg, responsabil de o anumită problemă, propunea o soluție care îmi părea evident greșită. Chiar și după toate reflectările de mai sus, miza mi se părea în continuare medie, iar toleranța la riscul deciziei eronate era rezonabil de mare. Știam că o intervenție directă – un „nu, facem așa”, rostit după ce stimulasem deliberat grupul să își asume o decizie – ar fi afectat cultura pe care am muncit atât să o hrănesc, în care oamenii au libertatea de a decide și responsabilitatea de a face față deciziilor pe care le iau. Ca paranteză, eu sunt genul acela de CEO al cărui telefon nu sună încontinuu, care petrece vacanțe nederanjat, care este chiar frustrat câteodată că nu este „băgat în seamă” la multe inițiative.

Mi se pare important, mai ales în momente ca acestea, în care există loc de trial & error, de exercițiu, să te oprești o clipă din ce făceai și să te gândești pe îndelete la ce fel de organizație vrei să crești – la ce cultură a ei îți dorești să hrănești.

E  important să te gândești dacă îți dorești o organizație în care să ai întotdeauna ultimul cuvânt și în care să culegi meritul și faima cu riscul dependenței absolute, a însumării propriilor erori, a lipsei de inițiativă și a limitării creativității la propria imaginație, sau, poate, îți dorești să stimulezi conflictul constructiv de idei și opțiuni, chiar cu riscul de a pierde din controlul asupra outcome-ului. Poate îți dorești să asişti încântat la modul în care interacțiunea responsabilă dintre membrii săi duce la dezvoltarea independentă de acțiunea ta.

Poate vrei să urmezi, mergând alături, echilibristica aparent haotică a copilului ce învață să meargă pe bicicletă, dându-i sprijinul esențial și bucurându-te de strigătul de fericire al reușitei lui... sau al lor.

Fiecare efort împotriva entropiei este însoțit de un cost, și eu măsuram tăcut costul lipsei mele de intervenție, cost ce avea să se transforme, aproape sigur, într-o decizie greșită. Deoarece, da, este vorba de a măsura costul manifestării greșelii comparat cu costul suportat de cultura organizației. Acesta din urmă se traduce prin lipsa lecțiilor învățate, prin frustrarea că „șeful” vrea ca el, prin lipsa conștientizării că ar fi fost o greșeală, deoarece deseori numai manifestarea ei clară aduce evidența.

Liderul trăiește – îndrăznesc să spun - înconjurat de ceva mai multe dileme decât media rezonabilă uneori -  și una dintre cele mai dificile este exercitarea atitudinii corecte în situații ca cea descrisă mai sus.

Când este corect să lași o decizie greșită să se manifeste pentru a oferi organizației șansa de a învăța, de a responsabiliza și de a stimula decizia, și când este necesar să intervii pentru a corecta și a preveni risipa de resurse?

M-am ridicat și am parcurs încet spațiul până la ușă. Făceam asta de atâta timp… poate de prea mult timp. Simțeam gândul neliniștit al celor conștienți de greșeală, vedeam zâmbetul sigur al celor ce sprijineau decizia greșită, roteam în cap costurile ce aveau să apară... Nu, nu este ușor și nu este pentru oricine să conducă! Uităm adesea că leadership-ul este un proces atât de complex și atât de important pentru progresul umanității. Confundăm diplomele cu competența de leadership, atitudinea cu valoarea, timpul petrecut într-o funcție cu experiența...

Intrăm într-un an nou și nu vreau să închei fără a vă ura tuturor celor care urmăresc această serie de articole să aveți un an minunat, care să aducă semnificație eforturilor voastre și plăcere timpului liber!

La mulți ani!